Lacul munţilor mă cheamă Să îi fac din suflet ramă Fiindcă e oglinda zării Şi sfărşitul depărtării. Când ajung la malul lui Văd barca pescarului Şi mă urc în ea, văslesc Printre stele, nefiresc! Lacul este cerul ud Iar în el, pescarul nud Zboară cu aripi de vise Să prindă-n plasele-ntinse Luceferii ce-au căzut Din adâncul neştiut! Din priviri ne-am înţeles… Şi îndată am cules Mulţi luceferi ce-au încins Apa lacului închis Între munţii ce-au văzut Stelele când au căzut… Pescarul şi barca lui Sunt la malul lacului Iar eu încet mă scufund Şi mai am un singur gând… Să-mi agăţ în suflet stele Şi să zbor la munţi cu ele!
sâmbătă, 31 mai 2025