Las că mă fac eu mare

Las că mă fac eu mare
...
Când vom pleca de-aici, să ne-ntâlnim de-o fi,
Vom avea de noi, atunci, vreo amintire?
Măcar o amintire, de când eram copii
Și ne-a sădit destinul povestea de iubire.
...
Și dacă ne-om ruga, frumos, de Creator,
Să ne întoarcă vremea, dând timpul înapoi,
Vom simți în noi, același tainic dor,
Și ne vom regăsi tot însetați de noi?
...
Și-acum a fost la fel, dacă-ți mai amintești,
Am simțit de mici tainica chemare,
Când te priveam furiș, să văd cum mă privești,
Și-mi spuneam timid,  ”las că mă fac eu mare”!