Tu iubire, gol de stele, eu te-am lăsat să mă cuprinzi și-am rămas cu zile grele, în cioburi sparte de oglinzi. Râd și plâng, dar cred în tine, mi te dai pe jumătate, doar speranța-mi aparține, multe vise sfâșiate. Azi mă trezești în câmp de maci, îți simt căldura ca și-un foc, din minți și cuget mă dezbraci, de-ar sta doar clipele pe loc. Flămând de tine și de tot, când leacul pare ca un vis, îmi ești iubire și-antidot tu schimbi destinul ce mi-e scris. Ștergi și lacrimi și durere, sufletul ți-l dau doar ție, lasă-mi doar o mângâiere, să mă mintă pe-o vecie… Autor, Mihail Janto
sâmbătă, 31 mai 2025