Lăsați-mi-L pe Dumnezeu în pace!

Lăsați-mi-L pe Dumnezeu în pace!
...
Vorbesc de Dumnezeu acum și cei bogați?!
Ce treabă or avea, că n-o duc deloc greu
Nu ei duc vieți sărmane, nu ei sunt furați,
Ce treabă au acum cu Dumnezeul meu?
...
Să stea în banca lor, că nu ei sunt vizați,
Iar Dumnezeul lor acum este cuminte,
Moartea care umblă nu-i pentru bogați,
Nu pentru ei se sapă noi și noi morminte!

Să-ntrebe ei, bogații cu lipsuri prea puține
Pe Dumnezeu-acela ce i-a făcut avuți,
”Dumnezeule, celor sărmani și mulți,
Că noi suntem bogați, le e mai bine”?!
..
Asta să-ntrebe bogații pe Dumnezeul lor,
Pe Dumnezeu-acela ce i-a făcut bogați,
Că noi nespecialii acestui biet popor,
Cu cei ce au prea mult, nu suntem frați!
...
Nu bogaților, nu vouă vă e greu,
Voi dând un telefon vi se rezolvă toate,
Ați fi voi tot români, dar din păcate,
Noi nu mai avem același Dumnezeu!
...
Vă rog foarte frumos, de nu aveți ce face,
Puteți face ce-ați făcut și până-acum,
Vedeți-vă de banii voștri și de drum
Și lăsați-mi-L pe Dumnezeu în pace!