În fiecare zi, același ritm impus, preexistent, aceleași gări în care nu mai ajunge niciun tren, când neștiute latenţe palpitã pretutindeni: întrebãri latente tremurã în ochi şi pe buze, cântãri latente înoatã în ape tulburi, drumuri latente aşteaptã rãbdãtoare, ascunse dupã ceaţa sau după întunericul privirii. Cum fiecare fir de nisip ascunde-n el o perlã, dar nu gãseşte drumul spre scoicã şi zboarã în vânt steril, fãcând doar dune, nisipuri mişcãtoare sau castele de nisip, aşa şi viaţa noastrã merge pe-un drum bãtãtorit, cu frici, cu mari neliniști ce cresc în noi și cresc, fãrã s-audã, sã simtã, sã ştie latenţele ce mor. Te-ntrebi ce sevã sã alegi din toate sevele latente? Spre care rãsãrit sã deschizi ochii din toate rãsãriturile latente? Ce viaţã sã trãieşti din vieţile latente tãcute, rãbdãtoare, sau pline de dorinţa de-a exista sub soare? Rãspunsul e în tine, în inima care aşteaptã cuminte sã-ţi creascã perla din firul de nisip rãtãcitor ce eşti.
sâmbătă, 31 mai 2025