Chiar dacă primăvara păşeşte pe vârful picioarelor, tot i-am simţit aburul viu în ciripitul duelat al păsărilor, florile-n grădini scutură mirosuri, se prind în jocul însufleţit al clipelor. Într-o sinaxă milostivă de înviere simt înălţimea gândului cum străpunge sufletul, mă mângâie tăcerea cuvintelor spuse, se strâng în mine faptele sfinţilor cum într-un potir mirul sfânt. Noaptea s-a construit în deschiderea cerurilor într-o ogivă pe coloane infinite, poartă iubirea către puritate, lebădă de argint. Nici nu-ţi poţi închipui cum trece virtutea pe sub porţi rămase între orizonturi de curcubeu unde se rup norii de ploaie. De mâine pacea mă va înfăşura şi toată dragostea mea de astăzi va locui flămândă în trupul transparent.
sâmbătă, 31 mai 2025