seara își trimite mesagerii să îmbrace în vise storurile de la fereastra sufletului colorate și fierbinți ca anotimpul ăsta secetos când și umbra ta mă arde în piept oare o să te oprești să-mi acoperi setea cu buzele tale verzi să umpli cu aluna sânilor fiecare cămăruță goală de dorul fructului oprit sau o să treci la trap cu luna spre dimineața primului sărut să rămână în urmă doar pulberea de rouă de pe copitele timpului dur și avar mă înfășor în coama nopții și simt cârlionţii cum pictează negru-abanos un descântec în așternutul ielelor *** am tivit cerul cu speranţe abia înţărcate până mai ieri mânjii lor albaştri sugeau colostrul terrei azi am dresat vântul să-ţi pot ieşi în cale mâine voi urca în şea împletind în coama norilor descântece de întuneric în zori mă vei găsi adăpându-mi armăsarul la izvoarele luminii adu-i jăratic în palme prezentul se hrăneşte din trecutul ars de incertitudini hai să urcăm pe crupa dimineţii fără şei va fi prima noastră lecţie de echitaţie după mii de nopţi de desfătare ioan grigoraș & liliana trif
sâmbătă, 31 mai 2025