Legământul

Orice bărbat în lumea asta mare
iubirea și-o ascunde sub veșmânt,
Dar vine clipa când tăcerea doare
și o tratăm cu aripi de cuvânt.

Din sufletul cuprins de nerăbdare
croim speranțe către Infinit
drept mesageri cu rol de abordare
de a transmite dorul neofit.

În zbor îi dirijăm spre sursa care
ne luminează crezul rezolut
și-i oferim drept semn de închinare
al nostru vis, avid de Absolut.

Nu mai citesc a’ timpului placarde,
că anotimpuri ne separă crunt.
A lor duzină-i focul care arde,
dar îl tratez drept simplu amănunt.

Rămân doar fermecat când vine frica
plutind ușor pe-al dragostei avânt
și o trimit spre tine, Viorica,
să-ți spună clar internul legământ:

Că te iubesc cum altul n-o va face
și n-a făcut-o nimeni pe Pământ,
C-al meu amor e sincer, nu rapace,
și ți-l ofer, pe viață, șezământ.