S-a născut ea - o leoaică – chiar la polul frigului, Mariana o numiră ca revista timpului. A venit pe lume mică, cât o lingură din lemn, nu ştiau de-o să trăiască, aşteptau cu toţi un semn. Apăru Costea zis Hogea – bunic hâtru, sănătos, ș-a luat-o să o crească ca pe un miel Merinos. Zi şi noapte împreună cei doi oile păzeau, laptele în unt, smântană, caş şi branză transformau. Pe zi ce trecea leoaica se-ntrema, se rotunjea, ajunsese să-i întreacă pe cei de-o vârstă cu ea. Îi cânta seara din fluier, ea râdea sau se-ntrista pentru „Ciobanaşul care îşi pierduse turma sa”. Uneori, la potcovar, se adunau bătrânii, timp în care povesteau cum trăiau românii. Caii ei şi-i potcoveau, ea privea uimită la cleştele ce-ndoia potcoava-nroşită . Şi-ntr-o bună zi, din curte pe sub poartă a ieşit s-a dus să vadă copiii ce-n vecini i-a auzit. De atunci la grădiniţă, zi de zi s-a tot jucat cu băieţi şi cu fetiţe – ce timp minunat... Şi leoaica-n Dobrogea a crescut sub soare, alergând pe plajă şi plonjând în mare. Într-o zi de soare plină s-a născut un băieţel, este un leuţ pe cinste şi-l cheamă Mircel. Zoo-parc e casa noastră, în ea cresc doi lei o mămică şi un tată au grijă de ei. Părinţii îi ocrotesc, îi cresc şi îi îngrijesc ca şi ei în viitor să aibă copiii lor. Se pare c-au reuşit, aşa este-n viaţă, soarele răsare-n zori, dar dispare-n ceaţă. Leii sunt acum maturi însă uneori, se mai hârjonesc sub soare, că e semnul lor.
sâmbătă, 31 mai 2025