Licăr

În urma ta, desculță, o rază reflectată 
în cioburi de confuzii, păienjeniș astral,
din trecerea firească opritu-s-a să bată
cadența despărțirii cu ritmuri de plural.

Alunecă o rază pe chipul tău de toamnă,
sunt ghimpii de lumină cel mai frumos torent
în care, nevăzută, o umbră ne condamnă
la trecerea prin zidul de moarte, aparent.

Pe chipul meu de noapte alunecă o urmă
ca-ntr-un pastel funebru punctat de foc și scrum,
iar algoritmul rece al insomniei scurmă
cu raza despletită, în urma ta, pe drum.

adina v.

14.06.2019