Vântul șuiera întruna, într-o oarecare seară, norii sparți făceau ca luna să apară și dispară. Dintr-un pahar acoperit, un licurici pe-o mescioară, privea, complet descumpănit, la spectacolul de-afară. Bietul, pus într-o sinistră încăpere de cabană, undeva lâng-o fereastră, se trezise în capcană. Copilașul ce-l răpise prin întuneric îl pândea și-o clipă parc-auzise cum din pătuțul lui gândea: Ce naibii-i veni lu' ăsta de nu vrea să lumineze, până s-apuc a-l acosta nu părea să se jeneze. "Lună" zise licuriciul, "n-ai vrea tu să-i dai de știre mândrei, care-mi duce dorul, c-am dat ultima sclipire?" "Haide soră, ce stai mută!" forță el nota, cam mârlan "Ori oi fi, cumva, ținută și tu captivă-n vreun borcan?"
sâmbătă, 31 mai 2025