În noaptea înstelată, într-un oraş pustiu ce-şi doarme somnul veşnic sub candelabrul lunii, respiră veşnicia, privind cu nesaţ cerul, un licurici ce-şi cântă în şoaptă, bucuria... El ştie că-n adâncuri o lacrimă se schimbă în raze de lumină, în trăsnet de culoare, şi îmbătat de vraja momentului, se-nclină, miracolul culege în palma lui cea moale. Pătruns de bucuria cunoaşterii depline că din abisul negru se poate naşte-un soare presară peste lume scântei din lava vie ascunsă-n creuzetul gândirii spirituale. Păşeşte-apoi pe scara unirii cu văzduhul şi fiecare treaptă e-o nouă încarnare spre steaua ce va fi să strălucească vesel în bezna neştiinţei întru iluminare. * Şi-n noaptea înstelată dintr-un oraş pustiu se-aprind steluţe-n iarbă... Sunt licuricii...ştiu ... La mulţi ani, Gerra!
sâmbătă, 31 mai 2025