Limba

Mi-am fǎcut din gând 
O limbǎ
Numai bunǎ de vorbit
Şi când obosesc 
Mǎ plimbǎ
Unde nici nu am gândit.
Un fum grav, 
Poate, 
Mi-aş da,
Rǎtǎcind prin lumea 
Toatǎ
Ca  un vorbǎreţ 
Sadea
Într-o limbǎ 
Minunatǎ.
Gândul, 
Cǎzând în real,
Limba mi-o modificǎ 
Şi-ameţit de-al lumii 
Val
Vorbele-mi 
Stratificǎ.
Lacrimi în cotlonul
Minţii
Pun ,,scânteile”-mi 
La masǎ,
Cariindu-mi straşnic 
Dinţii
Cu o limbǎ 
În grimasǎ.
Exigenţii 
Poate vor,
Om fiind,
Sǎ fiu perfect
Şi-orice vorbǎ
Aş rosti,
Sǎ nu sune 
A suspect.