În dimensiunea vieții, care limită ne pune, Ne petrecem clipe-n gânduri, chiar de-s rele, chiar de-s bune! Fiecare, punct cu punct, își trasează-ncet destinul Și îl crede împlinit, având în vedere planul. Între linii paralele, ori intersectate-ntr-una, Tragem zilele în ani, visuri puse in cununa Stelelor din Univers, ne vor lumina de-ndată Și in colțuri de triunghi, viața ne va fi schimbată! De acolo coborâm câte-o mediană-n ceață... Îndrăzneți, vom încerca un pătrat făcut din ață! Vom simți in planul nostru mâzgălit( tot incercând) Că acoperim un spațiu limitat cu ce-i în gând. Câteodată ne-învârtim într-un cerc care ne-nchide Si nu mai visăm că suntem cei ce am putea a tinde Spre dimensiunea care gândul n-a gândit nicicând. Geometria vieții-e plană! M-am trezit din somn... zâmbind!