Plină, luna visătoare, zare stînge langă zare, frunza-i gata de culcare. Tremură surâsul serii sprijinit de sânul ierbii foşnesc rar, hăţişuri, cerbii. Brazii, vîntul şi-l răsfată, miresmând veşnic verdeată, susură izvoare-n fată. Umbra tace, ţipa seara, se topesc mâhniri ca ceara şi din suflet scoţi chitara.