Atăta liniște între pereți Așa de multă pace între drepți! Atăta bunătate se strecoară Prin zidurile groase ce-mpresoară Această casă cu ferestre-nalte Cu uși închise și cu iz de moarte. Și după zidurile liniștite Ești tu, înger în alb, ce printre sfinte Icoane, cruci și rugăciuni fierbinți, Îndrepți spre cer secatele-ți priviri Și duci în brațe urmă de creștin Și-n urma ta , rămâne iz de mir !