Liniște

Liniște

Somnul greu, domol coboară
Peste pleoapele-ți trudite
Precum notele vrăjite
Din arcuș către vioară.

Se ridică așa... cu ură
Abur moale pân' la gene
Și  viclean bătrânul Ene
Mi te fură...

Blând, duios ca un părinte
Te alintă și îți cântă
Și-n visare te aruncă
Și te minte.

Eu te strig cu glas deschis
Și-ard mocnit ca un tăciune
Tare-aș vrea ca prin minune
Să visăm același vis.

Liniștea apasă greu
Ca un văl imens de fier
Tac și stelele pe cer
Tac si eu...