Liniște de vis În ruginiu amurg, când seara se deschide Privind căderi de stele eu mă-ntâlnesc pe mine; Las ziua pe fotoliu şi noaptea-mi se divide În partituri de vise unde aş fi cu tine. Cu graţie de voaluri mă las cuprins de Lună, O şoaptă meteoră mi-e vânt dulce-amărui; Zâmbeşte Carul Mare când îi plătesc arvună Privirea mea pierdută în ochii tăi căprui. Te dantelezi serafic în ritm de aţipire Şi graniţa orchestrei cu-alămuri sibiline, Mi te aduce-n pleoape;te-nchid cu o clipire, Tu eşti acum în mine, eu plec din Eul sine, Sorbind aroma noastră din torţele celeste. Vibrează aşteptarea, o simţi?...catifelată, Într-un ierbar de vise;pe o cometă peste Ecoul vocii tale, gemând înfiorată E-o coardă de iubire ce mi-o trimiţi idee. Eu mă prefac în notă şi-n cântec înflorit M-apropii, un grăunte, fug din Casiopee Să te-nvelesc cu roua din cerul lazurit. Mă rup de veşnicia sclipită de Siberii… Mă plimb, eu astrolog, pe perna ta boltită; Ţi-e-atât de noapte pielea acum în crugul serii Ascunsă în pleiadă, o stea indefinită. În fiecare basm eu zbor, tu-mi eşti aripă Mă uit acum pe cer, e-o linişte de vis; Noi, dulci efemeride plutind etern pe-o clipă Ne-mbrăţişăm oniric în drum spre Paradis.
sâmbătă, 31 mai 2025