Liniştea din casă

LINIŞTEA DIN CASĂ
- elegie -

Stau în casă,
cuminte stau în casă,
din pat privesc pe fereastră,
o imagine statică bizară;
răzleţ câte-o pasăre,
ca o stea căzătoare,
se duce în zare,
şi nu mai apare;
şi vântul şi gândul,
văduvesc peisajul;
afară, la fel şi-n casă,
soarele raze timide-şi revarsă;
timpu-i bolnav şi vremea rece,
tăcerea, melancolia mă petrece;
îmi lunecă cartea din mână,
în liniştea care se-adună;
această linişte m-apasă,
şi mâţele dorm ce le pasă,
că eu stau în casă;
cuminte stau în casă,
căci eu mă simt bine acasă,
şi somnul peste pleoape mi se lasă.

Într-o doară,
privind afară,
am scris aceste rânduri,
din lene şi lipsă de gânduri.

Alexandrina Spânu - SPERANŢE