Lipsă de iubire I-o lipsă-acută, Doamne, de iubire, Nici mama pruncul nu și-l mai hrănește. O secetă-i de bine-n omenire Căci fratele pe frate duşmăneşte. Nici mâinile nu se mai știu a ține Lovesc cu ură-n tot ce întâlnesc. Copiii, de bătrâni, nu au rușine Iar tații ficele își necinstesc. La doctor nu mai afli alinare La preot de te duci nu-l mai găsești. De nu ai teanc de bani în buzunare Nici loc de veci, când mori, n-ai să primești... Avem hoteluri, la fel avem spitale Din toate cel mai mult avem nevoi. Și boli avem și paturi în canale Și-o foamete nestinsă de strigoi. Ne stăpânește goana după bani, O lene ce ne-ndeamnă spre necinste. Ne-am transformat în oi de-atâția ani Uitând ce lupi am fost cândva-nainte... I-o lipsă de iubire, Doamne, acută. Indiferența-n suflet izvorăște Urechea noastră rugi nu mai ascultă Nici glasul nostru nu le mai rostește. Trimite, Doamne, îngeri pe pământ Să ne învețe iar cum să iubim. Sădește-n noi sămânță de cuvânt Să crească drept mai buni să devenim. de Gabriela Mimi Boroianu 30.07.2015
sâmbătă, 31 mai 2025