încătușat de fiecare pană îmi scutur aripa de cenușă poate-mi înfloresc lacrimi pe colțul tăcerii să le transform în balet în spărgătorul de nuci gheața e rezistentă sper să lunec nu vreau să mă înec în lacul insipid detestat și de lebede câte-au mai rămas după ospățul ciorilor de ciocolată amară mi-a bătut una în timpanul drept crezând că-i fereastră o lebădă (dar ce mai este drept când nici luna nu mai trece dreaptă la nord de paralela 45) a pictat pe geamul opac c-o singură aripă live free or die mă gândesc la salcâmii albi îmi acoperă cearcănele nopții e liniște și atât de rece înlănțuit de marmura gri scrijelesc tomnatic o baladă death is not the worst of evils
sâmbătă, 31 mai 2025