LOC DE TAINĂ E tot mai frig deşi e vară. Iar mă înfioară amintiri. Nu-mi amintesc de mari iubiri Ci doar iubirea ta fugară, În contopitele priviri. Porniri lăuntrice mă-ndeamnă Să mă întorc într-un trecut În care ştiu că am pierdut Atâtea lucruri ce înseamnă Că timpul încă mă mai cheamă Să fac ce trebuia făcut. Şi dacă n-am să am putere Să rup cătuşele damnante, Voi emigra în Alicante, Cu roşu vin să-mi fac plăcere, În vise chiar şi efemere, Să mă înconjur de bacante. Dar nici o ţară, nici un loc Nu face dulce pribegia. Verde şi-intinsa e câmpia, Fantasmă albul inorog. Eu sufletul mi-l pun zălog. Mi-e loc de taină poezia.
sâmbătă, 31 mai 2025