Drumuri de piatra unduind sub zare, și-nainte-un sat bătut de soartă, dealuri… văi… dogoare… Soarele de-aici se trezește cu toți graurii somnoroși; lumina de-aici izvorește dispersată-n cântec de cocoși. Oamenii sunt înfrațiți cu liniștea, și au vâlvâtăile sufletului curate; domol de tulbure, pârâul care curge ascunde întâmplări neîntâmpinate. Și uite colo un bătrân, hohotește-n râs și veselie; învrednicit de-o viață solară, în pas grăbit, aleargă-n veșnicie.