Logica iubirii - răspunsul.
Iese cerul dintre ape, norii albi şi cenuşii
se adună peste luciul serilor târzii.
Ca două lumi cu-aceeaşi faţă,
una pe lacul lin al serii,
alta pe-al aerului drum,
sărută paşii verzi ai verii,
pământul se preface-n scrum,
sclipirea apelor devine,
privirea ochilor din mine.
Nimic nu este întâmplare,
nici norii razvrătiţi pe soare,
nici firul ierbii nemişcat,
nici ceru-albastru dantelat,
nici timpul unui cer,
nici timpul unui nor,
nici timpul razei de lumină.
Nimic nu este-ntâmplător,
cât e lucrarea Lui divină.
