Doar cu picioarele goale, Cȃnd abia ȋnflori macul, Merg atent prin iarba moale Admirȃnd natura, lacul. Sub o salcie pletoasǎ Stau pe coadǎ precum racul, Gȃndurile nu mǎ lasǎ, Oare-s frate chiar cu Dracul? Domnul spune Cǎ-i sunt fiu, Plǎmǎdit doar din ţǎrȃnǎ Avȃnd chipul Lui, O ştiu, Vrerea Sa ȋmi e stǎpȃnǎ, Ȋnsǎ Dumnezeu, sǎracul, Are şi alţi fii, Vezi bine, Printre care Chiar şi Dracul, Deci, Printr-o logicǎ mai tare, El ar fi frate cu mine?