lovindu-mă de noapte

ascult cum trece timpul
acum când ochii mei 
acelaşi întuneric văd
ascuns sub pleoapele lăsate
a dispărut pământul
nici cer nu e 
de care luna să se-agaţe
nici candelabre-n care stelele să ardă
doar vântu-aruncă ploaia 
şi stropii se preling pe geam
desprinse de pe ramuri
frunzele foşnesc în şoapte
iar eu atârn ca un pendul
lovindu-mă de noapte ...