LUCEAFAR

LUCEAFĂR

Luceafăr alb ce te-ai născut
Din pulbere de stele.
Eşti nesfârşitul început
Al visurilor mele.

Să mă ridic la tine-aş vrea,
Atât, doar o secundă.
Lumină din privirea ta
În cuget să-mi pătrundă.

Nu glorie vreau ci doar să ştiu
Cum ai clădit o lume.
Cum ai făcut dintr-un pustiu
Un geniu, o minune.

La tine se opresc cântând
Tot ape rotitoare.
Iar lacrimi pe obraz curgând
În versul tău sunt floare.

Tu cânţi albastrelor minuni
Şi se cutremur plopii
Când, ploaia, dincolo de culmi
Îşi daureste stropii.

Tu ai izvoare clipocind
Şi codrii de aramă.
Ai gâze vesel dănţuind,
La nunţi, de bună seamă.

În mână poţi să ţii genuni
În care gândul piere.
Iar zborul albilor lăstuni
De dor ţi-e mângâiere.

Luceafăr alb sau demiurg,
Poet, simbol, idee.
Solone, Platon sau Lycurg
Au fost doar o scânteie,

Iar tu eşti foc arzând vioi,
Luceafăr fără moarte.
Şi ştim că arzi doar pentru noi.
Foc sacru dintr-o carte.