Revine noaptea neagră ca o țărână, Luceferi-n steluțe se plimbă luminând, Iar luna plină-și aprinde chipul de zână, Cu dalbul pur al rochiei sale purtând. Povara nopții un timp o va duce, Până ce culori pastelate va purta, Iar clubul de stele se-așează-n cruce Și-o stea cu luceafăr vine-n palma ta. În zorii dimineții numeri chilii astrale, Unde luceferii se-ascund în zone abstracte, Alungând gândul pe lacrimi la vale, Când razele soarelui nu vor să le poarte. Ne-ntoarcem din noapte, luminând cărarea, Ne cheamă iubirea cu alte destine, Iar luceferii zilei continuă alergarea Împlinind fluxul iubirilor ce-n noi vine.