De ziua ta atât eşti de departe Cum e în timp copilăria noastră! Nu te-am uitat micuţă floare-albastră Ci te-am ascuns la mine, într-o carte Pe care-am scris-o marilor iubiri Ce-au vrut să-mi umple inima şi viaţa Şi n-au simţit cum vine dimineaţa La mine-n gând cu multe amintiri Din viaţa mea pe care n-am trăit-o Decât în lumea noastră paralelă. Mă sfâşie ca un taifun o velă Că nu-ţi pot spune la mulţi ani iubito! Cu mintea mângâi ultimele stele, Abisul soarbe neîncetat din mine. De mult nu ţi-am mai scris alexandrine Deşi sunt prins în jocul unor iele Ce vor să mă ascundă de priviri Din cartea dată marilor iubiri Cu pagini încă goale, pagini grele De netrăite desfătări cereşti. Mă -ntorc şi-mi spun mereu, mereu, poveşti!