Lumea bună Dacă într-adevăr există viață Și nu al morții e sfârșitul Atunci mai am speranță Mă-ncred în morți cu totul. Spre ei nădejdea îmi întind Din umezire de morminte Mai vii de mii de ori ei sunt Pe ei viața nu-i mai minte. Fără revers ne-au părăsit Cu pasul greu și apăsat Pe calea veșniciei au pășit Murind, pe noi ne-au îngropat. Prin alte zări își poartă azi Lumina lor mângâietoare Le-a înflorit pe rece obraz A primăverii noastre floare. Cu ochii triști si-adeasea goi Stingându-se, iată, ici-colo Se duc cei mai de seamă dintre noi Ce lume bună e dincolo...
sâmbătă, 31 mai 2025