Lumea e un glob de sticlă

Timpul a murit sub sticlă, 
zdrențuind imponderabil norii zgâriați ai lumii.

Zornăie oglinzi albastre în oceanele vâscoase;
Zborul păsării sticloase s-a întins ca o cometă
în imensitatea neagră, devenind vis imanent;
Cetacee cântătoare - umbre moarte de planetă -
rezonează dinlăuntrul chihlimbarului latent;
Vântu-ncolăcindu-și coama solidifică talazuri 
prăbușite, creste vălurindu-și line
scânteieri-acvamarine - un spectacol mut și lent...

Armăsari - sculpturi vântoase -
și-mpietresc în timp galopul, 
răscolind albe cochilii cu un ultim alizeu;
Lumea e un glob de sticlă,
zdrențuind imponderabil zborul păsării-cometă,
ce își trece transcendența prin ochiul lui Dumnezeu.