Nu mai încap în burduful de câine, am fost muşcat de alte întâmplări şi am cicatrice sub cearcănul de sub ochiul negru. Carnea rănită acum ameninţă-n memorie asemenea ninsorii în sânge, îmi dă o pedeapsă mai mare decât să-mi fiu chiriaş în trup. Zăpezile negre îngheaţă pe umeri, frigul se rupe din întuneric ca un orb izgonit de lumină şi ochii adorm în morminte de sticlă. În subteranele gândului trăiesc mântuit, lumea-i o frunză pe ape, odată cu ea toate visele plutesc prin aerul ce mângâie pe tâmple pe adevăratul meu Dumnezeu.
sâmbătă, 21 iunie 2025