LUMINĂ ALBĂ

LUMINĂ ALBĂ

Eu mi-am împodobit cu tine viaţa,
Te-am aşezat în fiecare gând
Şi seara când mă culc şi dimineaţa.
Să uit că timpul trece fremătând.

Te-am căutat zadarnic două ere
Căci nu exişti femeie ideală.
Nu m-au minţit fantastice himere,
Tu eşti lumină albă, ireală.

În fiecare clipă care trece
Te recompun în ritmuri neştiute.
Mi te ascund în templele aztece,
Te duc în ţări de nimeni cunoscute.

Ştiinţific, te-am găsit între cuante.
Erotic ştiu că te-am avut o dată.
Ce rost ar mai avea nişte bacante?
Cum să mai cred că una e curată

Cum ai fost tu, femeia mea din vis?
Lumină care mă înlănţui încă,
Aş vrea să-ţi scriu ce nu ţi s-a mai scris.
Mi-e dragostea eternă şi adâncă!