Să fie vina toamnei ce știu că îi plăcea, A razelor de Soare și-a strălucirii lor În trecerea prin norii ce par a le veghea Căderea spre pământul de ele cerșetor? Ori, poate-atâtea frunze ce cad, și cad, și mor, Să fie vinovate și gândul să-mi dezmierde Cu amintiri din vremea când florile de dor Priveau, cu duioșie, spre zări cuprinse-n verde. Dar dacă-i vina zilei, dar dacă-i vinovat Doar vântul ce înclină și umple de fiori O lume-n care toamna iubirea a lăsat Ca ultimă lumină a ultimelor flori? Nu știu de vină cine-i, dar e ceva lumesc Și-n visul meu apare, mai des decât oricând, Spunându-mi că-i aproape, eu doar să-mi amintesc De roza ce se-nalță prin florile de gând.
sâmbătă, 31 mai 2025