Ne-am cunoscut în ani fugari, Când te primeam în prag, râzând Şi te-am crezut pe drept cuvânt În cale-mi c-o să reapari. Şi de atunci te-am tot visat În clipe dulci de armonie, Ştiind că sigur o să fie, Cu tine, totul minunat. N-aş fi crezut să treacă anii Atât de-amarnic peste noi, Fără să-i împărţim la doi Şi să îmi pară-atât de stranii. Eu n-o să-mi mai revin de fel A mea iubire, Luminiţa, Căci tu mi-ai pronunţat sentinţa, Chiar la un capăt de tunel...