Luna lui Mai Întregul univers e vis şi armonie, Cu suflu tineresc ce dăruie lumină, Pământul s-a trezit scăpat de atonie Şi cheamă ne-ncetat pe soare să revină. La streașină privesc în revărsat de zori O rândunică ce cuibul își clădește, Neobosită zboară de mii şi mii de ori Ca adăpost să aibă, e tot ce îşi doreşte. În dimineţa nouă salcâmii răspândesc Parfumuri dulci, miresme-mbătătoare, Albinele voioase în jurul lor roiesc Strângând pe piciorușe, polenul de pe floare. Câmpia e gătită în haina ei măiastră Ţesută în tăcere de mândrul curcubeu, Ca Voroneţul sfânt e bolta cea albastră Pictată cu iubire de Bunul Dumnezeu. Doar în Rarău, pe culmile semeţe Zăpada-i neatinsă şi încă stăpâneşte, Ea printre gene ude, abia mai dă bineţe Lunii lui Mai ce-n taină o zoreşte.
sâmbătă, 31 mai 2025