Lupta

În mintea mea
Se duce o luptă
De capă și de spadă
Subtilă, elegantă, dar bolnavă

Între noi doi,
Eu sunt curată,sfântă,pură
Tu ești otravă
Și ești muntele de ură.

Ce fel de înger vrei să-mi fii ?
Îngerul negru ?
Demonul din miez de noapte
Și de peste zi ?!

Nu te-mbăta cu apă rece
Și nu mă amăgi
Că boala asta ne va trece
Precum pojarul, la copii.

Știi, dacă ne-am atinge
Ne-am contamina
Și-o viață-ntreagă-aș plânge
Aș fi de mucava.

Deci, lasă-mă copile !
Te du, în asfințit
Și voi uita, vezi bine
Cândva, că ne-am iubit.

Așa gândea soarele nopții-luna
Certând un liliac
Crezând biata de ea, nebuna
C-a fost un vârcolac.