Îmi trec prin inimă ropot de ploi Cu ironice zâmbete calde Înveşmântate în negru puhoi Şi lacrimi pierdute-n tornade Întrebările încep să coboare Dănţuind trist în hora uitării Se deschide pe nori câte-o uşă Dar se-nchide cu semnul mirării Braţ la braţ urmărim alb si negru Confruntare în tainic mister La răspântii confuz negrul se stinge Însă albul iubind se ridică la cer