E numai ger şi moarte afară Din casă mă uit cu milă La fiinţele străzii ce nu au loc în ţară Iar gerul mă atinge cu silă. Steaua a încremenit pe vecie,moarte Păsările îngână ecoul viforului groaznic, Rănile din suflet îmi sunt rupte Acum gerul face dreptate. Ce dulce ar fi dacă nu mai gerul Mi-ar strivi carnea şi oasele simple... Dorul de tine îmi umple Sufletul ce e fără suflu şi îmi rupe greul Echilibru în mine şi anume tu să fii fiinţa mea. Şuieră duios gerul,de frig fulgii cad morţi Pe pământul de frig deşertificat,iar oamenii Mai mult îngropaţi şi uitaţi De blândul soare îşi plâng soarta,munţii Falnici zâmbesc dispreţuitor la ei ,cei nevinovaţi. Nu mai pot scrie,cuvântul îmi distruge Creierul,mâna cade moartă lângă trup,să vreau A visa nu mai pot,gerul m-a făcut veşnic,să iau Un leac aş vrea,dar nu ştiu care,îmi plânge Inima după soare,după mare dar şi după tine,da I-am venit de hac gerului,tu eşti unicul meu leac. Din volumul Pietre si Inimi, publicat in anul 2015
sâmbătă, 31 mai 2025