Mă cățăram pe coastele-ți ca pe o scară alunecând pe pielea-ți transpirată ca de mir și doar o răsuflare-mi mai separă înecul cel etern în sânu-ți de potir. De-am să te mușc de gât, să pot puțin să mai respir, sugându-ți însetat din el o rană veche ne vom găsi plutind între zenit și-ntre nadir și-am să adorm pe gândurile-mi la tine în ureche.