Mă cheamă teiul pe-nserat...

Mă cheamă teiul pe-nserat
Cu-atâta duioşie..
Ca să păşesc al casei prag
Acolo, m-aşteaptă cu drag
Măicuţa din pruncie..

M-alătur florilor de tei
Zefirului ce-mi spune,
Că ochi frumoşi ca ochii ei
Ca al smaraldelor scântei
Niciunde nu-s pe lume..

Timid, păşesc al casei, prag..
Ce amintiri mă leagă...
Cu lacrimi ce-i curg în şirag,
Pe-obrazul ei frumos, curat,
M-aşteaptă maică dragă!

-"Bine-ai venit copilul meu..
Ce lungă, aşteptarea,
A fost.. şi timpul tare greu
S-a dus.. uitându-mă mereu
Cu ochii.. cât e zarea...

Ca să te văd copile drag
Ce mult eu ţi-am dus dorul..."
Aşa-mi vorbea măicuţa mea
Când m-a luat în braţe-aşa
Mă cuprindea fiorul...

-"Ia spune dragul meu băiat..
Ce frământări te-apasă?
De ai venit aşa deodat,
De-atâta vreme-ai fost plecat..
Dar ai venit acasă...

Aproape nu te-am cunoscut..
Vederea-ncet mă lasă..
M-am frământat căci n-am ştiut
Cum să te caut... ori n-ai vrut
Ca să mai dai pe-acasă?"

-"E ziua ta.. măicuţa mea..
Şi aş fi vrut o carte
Ca să-ţi trimit.. dar voi putea
Acum când este ziua ta
Să stau aşa departe?

Atâţia ani, am fost plecat
N-am mai venit pe-acasă
N-am mai venit... şi te-am lăsat
Cu sufletul nemângâiat
Şi inima ta arsă..."

Pe chipul ei, cel luminos
Curgeau lacrimi tăcute...
Când mă privea aşa, duios
Eu mi-am plecat privirea-n jos,
Când fruntea să-mi sărute,

A dat! Şi m-a cuprins uşor
La pieptul ei, duioasă!
În suflet am simţit fior
Când mi-a vorbit încetişor,
Măicuţa credincioasă..

-"M-am întrebat.. o unde eşti?
Pe unde oare-n lume,
Aleargă acum paşii tăi?
De-ai ştii cât plâns-au ochii mei
Cu dor în rugăciune...

De-ai ştii, o, cât am stat în drum,
Plângeam singură-n poartă..
Ca să te văd copile bun,
Cum vii acasă, ca şi-acum..
Să te mai văd odată!"

În noaptea ce venea încet
Cu stele de lumină,
Zefirul,aduna la piept
Şi flori şi lacrimi, un buchet
pentru maica divină!

Iar florile albe de tei
Îmi tot şopteau din poartă,
"Că ochi frumoşi că ochii ei,
Ca al smaraldelor scântei
Nu sunt în lumea toată!"

18.03.2016