M-A COTROPIT IUBIREA

M-A COTROPIT IUBIREA

Îmi pare c-a trecut o veşnicie
De când te caut fără încetare,
Mă simt împins de dor spre erezie,
Venind încet, în razele de soare,
Eşti nesfârşită, amplă simfonie,
Privirii mele tu eşti desfătare,
De când te regăsesc în poezie,
De când te caut fără încetare,
Îmi pare c-a trecut o veşnicie!

Şi nu mă-ncumet să mă-ntroc spre mine,
Mi-e teamă că m-a cotropit iubirea,
Din ochii tăi ce ştiu să mă decline,
Aş vrea să sorb încet nemărginirea,
Ca pe-un izvor cu ape cristaline,
Cu-n zâmbet doar mi-ai nimicit oştirea,
Din vise stranse-n dimineţi senine,
Mi-e teamă că m-a cotropit iubirea,
Şi nu mă-ncumet să mă-ntorc spre mine!