Mă las în continuare de mine însumi plâns ca-n vremea când puneam un ochi albastru la idee, și pe deasupra o sprânceană ca să-l țină strâns și-ntrors din ce e către ce e. Și eu m-aș fi dorit un om frumos, subțire și pătrat la falcă, peste stafii victorios sau cel mai înțelept din arcă. De coadă aș fi tras în sus cometa adormind în patu-mi, bătut în cuie m-aș fi pus pe cruci de-a lungu-mi și de-a latu-mi. Dar mi-a fost dat pe lângă os să am și nervi și chef de viață, și eu am vrut să fiu frumos așa cum legea ne învață. Dar, o, am fost așa cum sunt, cum este osul repetat, din cărămizi, un zid urcând, haină de lucru și purtat, pe care nu pot s-o sfâșiu, mai neavând un braț, o gură, atâta timp cât am să fiu cu însumi, însumi de-o măsură.
sâmbătă, 19 aprilie 2025