Măcar am singuratatea- Ca pe-o alinare mută, Ca pe-un prieten ce, Cuminte, mă privește Și m-ascultă... Și dacă i-aș da un glas- Mi-ar vorbi și despre Mine, și despre tot Ce-a rămas- Printre-atatea reci ruine... Căci se prăbușește-adesea Câmpul meu vizual, tomnatec, Iar eu număr doar Regrete care-și plâng Un dor molatec... Măcar am singuratatea- Care casa îmi deschide- Soare-adânc în Plină noapte Printre tristele destine...
sâmbătă, 31 mai 2025