Au înflorit macii în câmp îi vezi în holdele de grâu şi uneori chiar în grădini încântă ochiul tău. Petale fine de mătase abe, roşii, roz bombon, pe tija verde, graţioasă, mijesc boboci ce încă dorm. Valuri roșii văd în zare, muntele pare o mare; sub a soarelui văpaie surâd macii purpurii. Un vânt suav poartă petale împrăştiindu-le în zare, rămâne-n urmă doar sămânţa într-o capsulă protectoare. De medicină agreate, capsule-n opiu transformate vor potoli ca-n paradis durerile de nedescris. O mică floare-nmiresmată cu un parfum suav, uşor, se poate însă transforma într-un duşman necruţător. Depinde doar de noi să ştim natura cum s-o folosim...