Magicul crez

Alergi prin iarba de nimeni cosită; 
Înaltele,spinoasele,tulpini cu ciulini 
Îți sfârtecă pulpele goale 
Și te văd fericită.

Vreau să cred că doar din muzică 
Cunoști ce-i tristețea.

Îngâni adierea din largul câmpiei;
Din bucium acoperi tunet de fulger 
Ce spintecă-n noapte.
Și te arăți fermecată.

Vreau să cred că doar din filme 
Cunoști ce-i tristețea.

Te furișezi la miez de noapte-n valea strâmtă;
Piatra-Lunii de pe fundul Hășdatei 
Îți crestează tălpile goale 
ȘI te simt bucuroasă.

Vreau să cred că doar din cărți 
Cunoști ce-i tristețea.

Lasă sufletul să alerge, când obosită;
Lasă-l să îți ungă rănile ce le îmbraci 
Și lasă-l să zâmbească 
Când tu nu mai poți râde.

Vreau să cred să crezi 
Că tristețea e suflet în liberă cădere.

Gelu Radulescu, Ottawa