Magnolie, să nu-ntârzii

- E dimineață, oare ghiocelul
Îmi bate-n geam să-mi scrie poezii
De primăvară, că-i mai simt penelul
Cântând, “Magnolie, să nu-ntârzii”?

Că s-au schimbat și lunile, și ceasul,
Pe-alee râd copacii de Florii,
Privighetoarea parcă-și drege glasul
Și cântă matinal “Te-aștept să vii”.

E primăvară, de sub banca noastră
Privește către cer un ghiocel
În dimineața asta verde-albastră,
“Magnolie-nflorește”, spune el.

- Am aşteptat să se-ndulcească gerul
Şi Martie să ne trimită soli,
Din ghiocel să facem temnicerul
Ce-ncătușează iernile la poli.

Deja-i April şi soarele-mi răsfaţă
Petalele cu degete de foc,
Îmi despletesc din păr o dimineaţă
Să ţi-o trimit c-un fir de busuioc.

Mă iartă de-o să-ntârzii la-ntâlnire,
Tulpinile le-am înălţat spre cer
Fă tu un pas sau doi, de vrei, iubire,
Cât încă am puterea să mai sper.

Ioan Grigoraș & Liliana Trif