Pe strada mea, magnolii albe, sub soare au prins viaţă, din zori şi pană-n asfinţit, mireasma ne răsfaţă. Cuprinşi de vrajă, pe-nserat, mai facem o plimbare, sub albul lor imaculat îmi furi o sărutare... Dar iată că a răsărit „corabia celestă” pe valuri de nori lunecând şi stele-i fac orchestră. Efectul albului sublim oniric este-n noapte, simţi puritatea suspinând şi-a vântului dulci şoapte. De pe-o alee, la paradă, înveşmântate-n roz-bombon, magnolii tinere, suave, ţintesc al primăverii tron. Mirificul piersic zâmbeşte îmbujorat d-atâta şagă, pregnant parfum exală el şi le dedică un rondel.
sâmbătă, 31 mai 2025