Din nou te caut cu disperare, Așa cum zi de zi ai nevoie de pâine Și cum albina caută nectar din floare, De-ar fi să te găsesc chiar mâine. Mă rog acum la răsărit, Să te regăsesc printre stele, Și rugăciunea e fără de sfârșit, Aș pune-n loc niște inele. Mă rog să vină a mea zână, Să mă ascund în trena ei, Iar ea să-mi pună o cunună, Dar nu știu dacă și tu vrei. Am să m-ascund de ziua lungă, Să intru ca o eroină-n vise, Și-ntunecate nopțile ți-alungă, Cu greu să faci cele promise. Mai bine m-ascund pe fața lunii Și nevăzută să fiu mereu, Să dau o nouă splendoare lumii, Așa cum pot să fac doar eu. E bine dacă tu m-ai pierde, Că știu acum, sunt muritoare, Dar să-mi așezi o cruce verde, Să fiu pe veci o simțitoare. De vrei să mă găsești, eu sunt, Acolo sus în așteptare Și pot să te ridic în vânt, Cu aripi albe de culoare.
sâmbătă, 31 mai 2025