Mă străduiesc să curg prin anotimpuri Să-ţi fiu părtaş la visuri şi speranţe Mă forfotesc mereu în fel şi chipuri Cum să-ţi ofer în fapt exuberanţe. Mă plimb pe stada-nchisă-a disperării Nu pot coti spre ample bulevarde, Nu mai găsesc o poartă a iertării Şi simt cum disperarea rău mă arde. Nu mai primesc nici un semnal pe unde Surâsul tău e-ncarcerat în teamă, Ţi l-aş fura şi-n suflet l-aş ascunde Căci dorul tău spre mine te îndeamnă. Dar tu nu vrei să răscolim trecutul Să replantăm o primăvară-n toamnă, Ce mult aş vrea să modelăm iar lutul Iubirii, ce la jale mă condamnă. Eu totuşi cred că nopţile-ţi stinghere Te vor porni pe calea remuşcării, Vei renunţa la unghiuri din echere Şi-am să te văd zâmbind în capul scării... Iar visul meu lipsit de limpezime Te va primi cu flori de bucurie, Ne vom urca în fericiri spre culme Legându-ne pe veci în armonie.
sâmbătă, 31 mai 2025